Ruinele Curtii Balaceanu – Tatarastii de Sus, Teleorman. Manastirea Sfanta Ecaterina

“La Ziduri” este numele pe care localnicii din Tatarastii de Sus, Teleorman, l-au dat ruinelor ramase din ansamblul fortificat al Balacenilor, ridicat aici in urma cu trei sute de ani.
Ruinele Curtii Balaceanu de la Tatarastii de Sus au fost numite in trecut “Cetatea Soarelui”. Locul a fost astfel construit incat sa fie scaldat in lumina soarelui, de la rasarit pana la apus.
Astazi, scaldate in razele soarelui mai sunt doar zidurile in ruina.
A mai ramas in picioare o parte a complexului si o parte din biserica.
De cealalta parte a soselei care traverseaza comuna mai exista ramasite ale pivnitelor casei boieresti.
Alaturi, Manastirea Sfanta Ecaterina.

Catedrala Sf Haralambie, Turnu Magurele

Catedrala a fost construita intre anii 1901 si 1905, dupa un plan intocmit initial de arhitectul francez Emile Andre Lecomte du Nouy, autorul refacerii Catedralei Episcopale de la Curtea de Arges.
Asemanarea este evidenta, exteriorul fiind bogat decorat cu medalioane de piatra cu relief plat, cu motive geometrice si florale, si turlele in forma de spirala.
In pronaos sunt portretele Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta, considerati ctitori pentru bunavointa aratata si donatia facuta la constructia locasului.
Peste drum de catedrala, parcul central unde paunii coloreaza atmosfera

Ciuperceni, Poiana – Biserica arsa cu icoane vii

Nu se regaseste in nici un document oficial, insa e aproape de Dunare in plin camp, pe drumul care leaga soseaua Turnu Magurele – Zimnicea de localitatea Poiana.
Ceea ce putina lume stie, este ca biserica se afla acum peste un secol, in mijlocul satului Ciuperceni.
Din cauza viiturilor periodice ale Dunarii,in anul 1953, localitatea s-a mutat la drumul principal, formand localitatea Ciuperceni de astazi.
Odata cu mutarea satului, biserica a continuat sa fie utilizata de sateni,care mergeau mult pe jos in alaiuri de nunta,botezuri sau cortegii funerare,imbracati in cele mai frumoase straie. Acest lucru s-a intamplat pana cand s-a decis construirea unei biserici in actualul sat, pentru ca oamenii sa nu mai fie vazuti de la sosea ca practica obiceiuri crestinesti, biserica nefiind bine vazuta in perioada comunista.
Prin ordine venite “de sus”, turla bisericii a fost distrusa de un satean din satul Traian.
Si cimitirul a fost distrus, crucile tasate si aruncate intr-o gramada, peste ele facandu-se teren arabil.
De atunci, lucruri incredibile s-au petrecut, ca o razbunare a mortilor necinstiti la ordinul regimului comunist.
Se spune ca sateanul care a distrus turla a fost fulgerat pe cand a iesit la camp,chiar in apropierea bisericii, trupul acestuia fiind sfartecat in doua.
Cei opt sateni care au culcat cimitirul la pamant si au nivelat zona, transformand-o in teren arabil, au murit toti in aceeasi zi, inecati in Dunare, pe cand erau la pescuit.
Aveau sa fie gasiti trei zile mai tarziu, intr-o stare avansata de descompunere.
Cat este legenda nu putem sti, insa de biserica nu se mai apropie decat curiosii care au drum prin zona, satenii nemaivand curaj sa se abata de la drumul principal.
Au ramas doar ruinele, insa icoanele lucesc ca si cum ar fi fost pictate azi